Despre sloganul “Nu te mai victimiza!”
Imaginați-vă un soldat care se întoarce de pe front, unde a trăit experiențe tragice și a suferit pierderi după pierderi. Pentru că are coșmaruri și stări de depresie, merge la psiholog, unde i se spune “Treci peste! Toată lumea suferă. Viața e grea. Adună-te și nu te mai considera o victimă!”.
Simți cât de dure sunt aceste cuvinte, așa-i? E absolut normal ca cineva care a trecut printr-o situație de viață și moarte să nu poată considera că a fost ceva firesc, pur și simplu. Soldatul va trebui să-și înțeleagă trauma, să o integreze, să învețe abilități noi de a o aborda, nu doar din cărți, ci cu ajutorul unui terapeut empatic și specializat. A face față traumei este un proces de durată. În loc să-și camufleze sentimentele, pe soldat l-ar ajuta mult mai mult să știe că a-și înfrunta trauma e un act de curaj. Persoanele care au o traumă nevindecată tind să dezvolte dependențe sau furie. Este ok să te simți ca o victimă după o traumă!
Căutați cuvântul “victimă” pe internet și observați câte sloganuri se învârt în jurul ideii de a nu fi o victimă. Soluția oferită este să acceptăm că viața e suferință, să încercăm să reducem suferința, să devenim mai buni și să fim recunoscători pentru ce avem. Să ne fie milă de noi înșine a devenit o ofensă publică. Fără multă exagerare, acest tip de atitudine amintește de vechea mentalitate germană, conform căreia oamenii trebuiau să aibă un psihic de fier și să-și controleze perfect emoțiile (singura acceptată era furia).
E adevărat că intențiile acestor terapeuți, autori, public speakers au intenții bune și doresc să-și motiveze clienții, mesajul lor exagerat și critic poate determina victima să se retragă și mai mult în carapacea ei. De ce să riște să fie considerat un plângăcios? De ce ar vorbi despre abuzul sexual din copilărie, despre viol sau bătaie, când alții au experiențe și mai tragice? De ce să-și expună drama dacă teama și neputința sa ar fi văzute ca lipsă de maturitate? Mulți oameni merg al terapeut gândind că ei sunt cauza propriei suferințe. Victimele abuzurilor sexuale sunt copleșite de rușine și vină. Multe dintre ele preferă să sufere insulte decât să admită că au fost abuzate.
Mai jos vom indica 5 emoții pe care le experimentează persoanele care s-au aflat în postura de victime.
- Tristețe
Când tristețea se transformă într-un sentiment acut de neajutorare, pasivitate sau depresie, e timpul să apeleze la ajutorul unui specialist.
- Frică
E absolut de înțeles să-ți fie frică după ce ai fost atacat sau abuzat. Dar, dacă frica devine generală, intensă și de durată, cere ajutor.
- Furie
După ce o persoană realizează cu toată ființa ei că a fost abuzată sau rănită adânc, izbucnește adeseori în furie. Dacă începi să te comporți cu furie sau devii, la rândul tău, agresor sau răufăcător sau creezi o dependență, acestea sunt semne clare că trebuie să-ți înfrunți trauma/abuzul și să începi procesul de vindecare.
- Dorința de a pedepsi agresorul
De multe ori oamenii caută dreptatea pentru ce li s-a întâmplat. Când devin cruzi sau cer pedepse inutile, apar probleme suplimentare. Deși iertarea nu se produce cu forța și nici nu poate fi așteptată prematur, ea este un pas major în procesul de vindecare.
- Nevoia de a fi ascultat și înțeles
Îndeplinirea acestei nevoi este un lucru sănătos. E foarte important ca cineva să te asculte. În același timp, nu poți aștepta să te vindeci vorbind la infinit despre cum ai fost nedreptățit în multe alte feluri care, de regulă, nu au nici o legătură cu trauma inițială. Înfruntă problema principală și lucrează cu ea.
“Nu face rău” stă la baza fericirii și binelui ce vor urma. După ce vei realiza și integra această regulă de bază în viața ta, practică compasiunea în toate. Asta nu înseamnă doar să fii bun și amabil în permanență. Înseamnă să faci ceea ce îți folosește ție și altora. Înseamnă să fii înțelept în ceea ce oferi. Uneori, compasiunea înseamnă să spui adevărul în față și să nu te minți. Dar nu folosi cuvintele care pe niște săgeți în numele sincerității. Nu adăuga insultă la suferință, mai ales când însemni ceva pentru oameni.
Autor: Andrea F. Polard pentru www.psychologytoday.com – preluat cu acceptul autorului/publicației.
