Cum să recunoaștem semnele abuzului mental și emoțional

Cunoaștem cu toții cele mai evidente indicii ale abuzului mental și emoțional. Dar, când noi suntem obiectul, putem ignora cu ușurință subtilitățile comportamentului abuziv la adresa noastră.

Abuzul psihologic presupune încercările de a înspăimânta, controla sau izola o persoană prin   vorbe, acțiuni sau însăși consecvența acestui comportament.

Abuzatorul poate fi soțul/soția sau partenerul. Poate fi, de asemenea, șeful, un părinte, partenerul de afaceri etc.

Indiferent cine este, tu nu meriți să fii abuzat și nu este vina ta. Îți vom explica cum să recunoști abuzul mental și emoțional și ce poți face în această privință.

Umilire, negare, critică

Aceste tactici sunt menite să-ți submineze stima de sine. Abuzul este dur și nemilos în chestiuni mari și mici.

Iată câteva exemple:

• Adresarea de apelative jignitoare. Îți va spune în mod flagrant „prost“, „un ratat“ sau cuvinte mult prea dure pentru a le reda aici.
• Apelative derogatorii de animale de companie. Acesta este doar un alt mod de a găsi nume sub formă deghizată și nu atât de subtilă. „Micul meu dragon“ sau „Dovlecelul meu dolofan“ nu sunt niște cuvinte drăgăstoase.
• Uciderea personalității. Aceasta implică, de obicei cuvântul „întotdeauna“, de ex: Întotdeauna întârzii, greșești, te înșeli, ești dezagreabil(ă) etc. Cu alte cuvinte, ți se spune că nu ești o persoană bună.
• Țipatul. Strigătele, țipetele și înjurăturile sunt menite să te intimideze și să te facă să te simți mic și insignifiant. S-ar putea să urmeze și lovituri cu pumnul sau obiecte aruncate.
• Batjocorirea, ironizarea. „Oh, draga mea, știu că te străduiești, însă acest lucru este peste puterea ta de înțelegere.“
• Denigrarea publică. Își alege luptele, expun secretele tale sau își bate joc de neajunsurile tale în public.
• Respingerea. Îi povestești ceva important pentru tine și ți se spune, apoi, ca e o nimica toată. Limbajul corpului, cum ar fi datul ochilor peste cap, un rânjet cinic, un dat din cap dezaprobator și oftatul transmit același mesaj.
• „Glumițe“. Glumele ar putea conține un sâmbure de adevăr sau să fie o fabulație. Oricare-ar fi situația, ele te fac să pari nebun(ă).
• Acesta este adesea o râcă deghizată. Când te opui, ei susțin că doar te-au tachinat și îți spun să nu mai iei totul atât de în serios.
• Jigniri privind aspectul tău. Chiar înainte de a ieși din casă îți spune că părul îți stă rău sau ținuta pare caraghioasă.
• Minimalizarea realizărilor tale. Abuzatorul tău ar putea să-ți spună că realizările tale nu au nicio importanță sau poate chiar să-și revendice responsabilitatea pentru succesul tău obținut.
• Reducerea intereselor tale. Abuzatorul tău ar putea să-ți spună că hobby-urile tale sunt o pierdere de timp sau că activitățile sportive la care participi te depășesc. Într-adevăr, ar prefera să nu participi la vreo activitate fără el.
• Activarea butoanelor. Odată ce abuzatorul îți cunoaște slăbiciunile și ce anume te enervează, te va sâcâi ori de câte ori va avea ocazia să o facă.

Control și rușine

Încercarea de a te face să te rușinezi de insuficiențele tale este doar o altă cale către putere.

Iată instrumentele acestui joc de rușine și control:

• Amenințările. Te amenință că va lua copiii și va dispărea cu ei sau te va avertiza: „Nu ai idee ce-aș fi în stare să fac“.
• Monitorizarea deplasărilor. Vrea să știe permanent unde ești și insistă să răspunzi imediat la apeluri sau mesaje. S-ar putea chiar să te verifice, apărând din senin acolo unde te afli.
• Spionajul digital. Posibil să îți verifice istoricul internetului, e-mailurile, mesaje și jurnalul apelurilor si chiar să-ți solicite parolele.
• Luarea deciziilor unilaterale. S-ar putea să închidă un cont bancar comun, să anuleze o programare la medic sau să discute cu șeful tău fără să întrebe.
• Controlul financiar. Probabil să administreze conturi bancare separate și să te facă să-i ceri bani sau chiar să aștepte să dai socoteală pentru fiecare bănuț cheltuit.
• Dacă-ți justifici greșelile prin monologuri lungi, atunci este clar că te consideri vinovat.
• Comenzi directe. De la „Adu-mi cina pe masă acum“ până la „Nu mai lua pastila“, se așteaptă să-i fie urmate comenzile, în ciuda planurilor tale contrare.
• Izbucniri nervoase. Ți s-a spus să contramandezi ieșirea cu prietenul tău sau să bagi mașina în garaj, dar nu ai făcut-o, așa că acum trebuie să suporți o tiradă cu crize despre cât de necooperant(ă) ești.
• Te tratează ca pe un copil. Îți spune cu ce să te îmbraci, ce să mănânci sau cu ce prieteni să te vezi.
• Neajutorare aparentă. Probabil că se lamentează că nu știe cum să facă ceva. Câteodată este mai ușor să faci singur decât să o explici. Știe acest lucru și profită de el.
• Va exploda de furie din senin, apoi brusc te va copleși cu afecțiune ori i se va întuneca fața, va fi în toane să pășești ca pe coji de ouă.
• Pleacă. Într-o situație socială iasă din cameră, lăsându-te cu ochii în soare. Acasă acesta este un instrument pentru a menține problema nerezolvată.
• Scoate la înaintare alți oameni. Abuzatorul este de părere că „toată lumea“ te consideră nebun(ă) sau că „toți sunt de părere“ că te înșeli.

Acuze, blamare și negare

Acest comportament este cauzat de nesiguranțele unui abuzator. Vrea să stabilească o ierarhie în care el să fie în top, iar tu să fii la coadă.

Iată câteva exemple:

• Te acuză că flirtezi sau că-l înșeli.
• Întoarce roata. Te învinuiește pentru furia și criza de nervi provocată.
• Negarea unei chestiuni adevărate. Un abuzator va nega faptul că a avut loc o ceartă sau chiar s-a produs un acord comun. Aceasta este o manipulare de tip gaslighting, adică lentă, astfel încât tu, ca victimă, să nu realizezi cât de mult ți-a fost spălat creierul. Metoda este menită să te facă să-ți pui la îndoială propria memorie și sănătate mentală.
• Folosește vinovăția. Ar putea să spună ceva de genul: „Îmi datorezi asta. Uită-te la tot ce am făcut pentru tine“, în încercarea de a se impune.
• Incitare, apoi blamare. Abuzatorul știe exact cum să te supere. Dar, odată ce problemele au început, e vina ta că le-ai creat.
• Negarea abuzului. Când te plângi de atacurile lui, abuzatorul va nega acest lucru, aparent fiind chiar uimit de simplul gând emis.
• Acuzare de abuzare. Te acuză că Tu ai fi persoana cu probleme de furie și control, iar el o victimă neajutorată.
• Când vrei să vorbești despre sentimentele tale rănite, acesta te acuză că ai reacționat exagerat și că ai făcut din țânțar armăsar.
• Nu ai simțul umorului. Abuzatorul face glume pe seama ta. Dacă te opui, îți va spune să o lași mai moale.
• Învinovățirea pentru propriile probleme. Orice este greșit în viața lui, este din vina ta. Nu îl susții îndeajuns, nu ai făcut destule sau ți-ai băgat nasul unde nu-ți fierbe oala.
• Distrugerea și negarea. S-ar putea să-ți spargă ecranul telefonului mobil sau să-ți „piardă” cheile mașinii, apoi să nege acest fapt.

Neglijarea emoțională și izolarea

Abuzatorul tinde să-și plaseze propriile nevoi emoționale mai presus de tine. Mulți abuzatori vor încerca să intervină între voi și oamenii care te susțin, pentru a-ți crea o dependență de ei.

Aceasta se realizează prin:

• Acordarea de respect. Nicio jignire adusă nu rămâne nepedepsită și se așteaptă ca tu să amâni. Însă este o stradă cu sens unic.
• Blocarea comunicării. Va ignora încercările tale de conversație deschisă, telefonică sau prin mesaje.
• Dezumanizarea ta. Te ignoră atunci când vorbești sau se va uita în altă parte când va vorbi cu tine.
• Izolarea de societate. Ori de câte ori ai planuri să ieși în oraș, el vine cu o distragere a atenției sau te imploră să nu mergi.
• Încercarea de a interveni între tine și familia ta. El va spune membrilor familiei că nu dorești sa-i vezi sau găsește scuze pentru a nu participa la îndatoririle familiale.
• Reținerea manifestării de afecțiune. Nu te va atinge, nici măcar nu te va ține de mână sau te bate prietenește pe umăr. Te va pedepsi prin refuzarea întreținerii de relații sexuale sau prin determinarea de a face ceva forțat.
• Îți va face semn, va schimba subiectul sau pur și simplu te va ignora atunci când vei vrea să vorbești despre relația ta.
• Străduința de a-i întoarce pe ceilalți împotriva ta. Le va spune colegilor de muncă, prietenilor și chiar familiei tale că ești instabil(ă) și predispus(ă) la crize de isterie.
• Te consideră nevoiaș(ă). Atunci când ești cu-adevărat la pământ și cauți ajutor, îți va spune că ești prea slab și nevoiaș sau că lumea nu se va opri pentru micile tale probleme.
• Întreruperea ta. Abuzatorul atrage toată atenția asupra lui când te aude vorbind la telefon sau te vede trimițând mesaje.
• Indiferența. Te vede suferind sau plângând și nu va face nimic.
• Îți contestă sentimentele. Orice-ai simți, el va spune că te înșeli simțind în acel fel sau că nu e real ce simți.

Codependența

O relație de codependență este atunci când tot ceea ce faci se manifestă ca reacție la comportamentul abuzatorului tău. Și au la fel de mult nevoie de tine pentru a-și spori propria stimă de sine. Ai uitat cum să fii în orice alt mod. Este un cerc vicios de comportament nesănătos.

Iată cum poți recunoaște trăsăturile de codependență:

• ești nefericit în relație, dar te temi de alternative
• îți neglijează în mod constant propriile nevoi de dragul lui
• renunți la prieteni și-ți înlături familia pentru a face pe plac partenerului
• cauți frecvent aprobarea partenerului
• te critici prin ochii abuzatorului, ignorându-ți propriile instincte
• faci multe sacrificii pentru a mulțumi cealaltă persoană, însă aceasta nu este reciprocă
• ai prefera să trăiești în starea actuală haotică decât singur(ă)
• îți muști limba și-ți reprimi sentimentele pentru a nu isca ceartă și a menține pacea
• te simți responsabil(ă) și vinovat(ă) pentru acțiunea abuzatorului
• încerci să-l „salvezi“ de el însuși
• te simți vinovat(ă) când îți susții punctul de vedere
• consideri că meriți acest comportament față de tine
• crezi că nimeni altcineva nu și-ar putea dori vreodată să fie împreună cu tine
• îți schimbi comportamentul ca reacție la vinovăție; abuzatorul va spune: „Nu pot trăi fără tine“, și, prin urmare, rămâi.

Ce este de făcut

Dacă ești abuzat(ă) mental și emoțional, ai încredere în instinctele tale. Știi că nu este corect și că nu trebuie să trăiești așa.

Dacă te temi de iminenta violență fizică, sună imediat la 112 sau la serviciile locale de urgență.

În caz contrar, alegerile tale se reduc la specificul situației tale. Iată ce este de făcut:

• Accepți faptul că abuzul nu este responsabilitatea ta. Nu încerca să discuți în mod rezonabil cu abuzatorul tău. Poate că dorești să ajuți, însă este puțin probabil să rupă acest tipar de comportament fără consiliere profesională. Aceasta este responsabilitatea lor.
• Desprinde-te și stabilește limite personale. Hotărăște-te să nu răspunzi la abuzuri sau să devii captivă în argumente. Rămâi pe poziții! Limitează-ți expunerea cât mai mult posibil la abuzator.
• Părăsește relația sau circumstanțele. Dacă este posibil, taie toate legăturile. Să fie clar și fără echivoc faptul că s-a terminat și nu privi înapoi! S-ar putea să-ți dorești, de asemenea, să apelezi la un terapeut care să te îndrume să mergi mai departe pe o cale sănătoasă.
• Oferă-ți timp pentru vindecare. Apelează la prietenii și membri familiei care te sprijină. Dacă ești la școală, discută cu un profesor sau consilier îndrumător. Dacă consideri că te poate ajuta, mergi la un terapeut care să te sprijine în procesul de vindecare și recuperare.

Părăsirea relației este mai complexă dacă vorbim de căsătorie, copii și bunuri comune. Dacă te afli în această situație, atunci solicită asistență juridică.

Autor: Ann Pietrangelo / termeni medicali revizuiți de dr. Timothy J. Legg pentru www.healthline.com – preluat cu acceptul autorului/publicației.